Despre ARTĂ

                                       Bine v-am regăsit, dragi prieteni !

           Din toate câte se întâmplă pe lume, consider Arta cel mai dumnezeesc lucru. Nu e din motivul că momentul creaţiei ar apărea doar în clipe de pietate ci pentru că ne face pe noi să ne simţim nişte dumnezei… O fi pretenţioasă această frântură de gând însă, cu cât mai mult evităm un adevăr cu atât mai mult suntem atraşi de taina lui. Or, tot ce e ascuns, mai devreme sau mai târziu va ieşi la iveală – acesta şi este rolul artei – a scoate la iveală ceva ce va uimi prin originalitate, prin profunzimea abordării, prin tenacitate şi poate chiar prin sacrificiu. Deosebitul critic şi renumitul om de cultură, Titu Maiorescu, spunea: „…cultura, în orice ram al ei s-ar afla, trebuie să cuprindă ceva ce nu a fost până atunci în viaţa publică a acestui popor…”.

Un frumos îndemn blagian spune aşa: „Sapă, frate, sapă, sapă/ Până dai de stele-n apă”, un îndemn care, la părerea mea, trebuie să ne însoţească în toate activităţile zilnice, dar, mai ales, în ceea ce ţine de creaţia artistică propriu-zisă. Noi, tinerii, suntem meniţi să schimbăm lumea, iar atunci când vine vorba de poezie, naraţiune, cântec, mereu suntem ghidaţi de întrebări precum: Ce vrem să spunem? Ce divulgăm sau ce tăinuim ? Suntem în corelaţie cu esteticul şi adevărul, sau cu ficţiunea?.., întrebări-piloni care ne ajută în aprofundarea studiului asupra artei în sine şi nu numai. Avalanşa de trăiri şi sentimente îndeamnă orice suflet creator să ia condeiul sau pensula pentru a-şi demonstra talentul, aşa a fost mereu şi, această ordine a lucrurilor nu poate fi schimbată, spre marea noastră fericire.

Doresc tuturor celor aflaţi pe cărările Artei inspiraţie şi multă răbdare şi îi  îndemn să nu părăsească niciodată făgaşul creaţiei !

        Cu cele mai bune gânduri, amicul vostru dintotdeauna,

                                                                                                   Iurie PALANCIUC.