SOARELE NOPŢII

Posted: August 27, 2011 in din suflet culese

 Toţi muşchii sunt încordaţi până la refuz… toţi muşchii minţii. Nu există extreme decât cele pe care mi le pun atunci când am ochii deschişi, nu şi atunci când sunt închişi, limite nu există atâta timp cât există dorinţa de a fi liber… Am revelaţia ca-mi stă în putere orice, şi că pot trăi aşa cum îmi convine fără a-mi pune bariere în nimic, nici în ale scrisului, gândirii, ambiţiei de a-mi elibera raţiunea… Nu pot să neg faptul că nu sunt ambiţios, este un lucru normal cred, şi, puţin probabil că ar fi cineva care s-ar lăuda că nu ar suferi de o asemenea boală, or fără ambiţii nu realizezi nimic. Cu toate că şi ea nu e decât un fir de păenjeniş de care cred unii că îmi stă prins cugetul iar eu strig de acolo ca din gura de şarpe gânduri aberante sau … geniale.  Mă simt EU când pot rămâne simplu, fără să stau ore în şir tachinat de idei care nu-mi ies din cap până nu mă impun să le înşiri pe o hârtie ca nu cumva să le uit, sau să privesc feţele celor care ar dori să mă înţeleagă sau să-mi dea o diagnoză… Aşa se crede că aş fi deosebit de alţii, dar nimic mai deosebit nu este decât felul de a semăna măcar cu cineva – fapt ce este imposibil; pe cât de unic sunt şi oricât de diferit tind să fiu rămân ceea ce sunt de fapt pentru mine însumi – Liber de a nu mai fi obligat să gândesc aşa cum doresc alţii pentru a fi remarcabil…

     Vreau să zbor doar în versuri, vreau să plâng doar cu lacrimi, vreau să am aripi de înger, vreau să nu-mi mai fie frică de mine însumi…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s